luni, 9 noiembrie 2015

Stiinta sa fie valorificata in viata duhovniceasca


            Tot raul incepe de la minte, atunci cand ea se invarte numai in jurul stiintei si este cu desavarsire indepartata de Dumnezeu. Iata de ce acesti oameni nu-asi gasesc pacea sau echilibrul launtric. Atunci insa cand mintea se invarte in jurul lui Dumnezeu, oamenii folosesc stiinta atat pentru cultivarea lor launtrica, cat si pentru binele lumii, pentru ca intr-un asemenea caz mintea este sfintita.
            -Adica, Parinte, stiinta nu il ajuta pe om?
            -Stiinta ajuta mult, dar si tulbura mult. Am cunoscut suflete cu o mare limpezime a mintii, cu toate ca invatasera putine lucruri. Cei care si-au tulburat mintea cu stiinta, fireste ca vor avea mai multe unelte pentru lucru atunci cand, cu Harul lui Dumnezeu se vor limpezi. Dar daca nu se vor sfinti uneltele, daca nu se sfinteste cunoasterea, vor putea fi folosite numai pentru lucrarea lumeasca, nu si pentru cea duhovniceasca. Daca intra la mijloc nelinistea cea buna, atunci ele se sfintesc repede. Cei care dau intaietate instruirii lor launtrice, instruirii sufletului, folosind si cultura exterioara pentru aceasta, repede se schimba duhonviceste. Daca se mai nevoiesc si duhovniceste, atunci eficace multa lume, fiindca scot lumea din stresul iadului si o conduc la veselia paradisiaca. De multe ori se poate ca acesti oameni ai lui Dumnezeu sa aiba mai putine diplome, dar sa ajute mai mult, pentru ca au mai mult Har, iar nu multe hartii. Lumea s-a umplut de pacat si este nevoie de multa rugaciune si nevointa duhovniceasca. Cele scrise sunt bancnote de hartie, iar valoarea lor va depinde de „garantia in aur” pe care o avem. Prin urmare, este nevoie de lucru in „mina” sufletului.
            Imi aduc aminte ca la Manastirea Esfigmenu era un batranel atat de simplu, incat chiar si Inaltarea Domnului o socotea a fi sfanta. Rostea rugaciunea: „Sfanta a lui Dumnezeu, roaga-te pentru noi!”, cu siragul de metanii. Acest batran slujea la bolnita si s-a intamplat odata sa nu aiba ce sa-i dea sa manance unui frate bolnav. Atunci coboara scarile, deschide fereastra dinspre mare, isi intinde mainile si spune :”Sfanta mea Inaltare, da-mi un pestisor pentru fratele!”. Si indata – o, minunile Tale, Doamne! – un peste mare sare in mainile lui. Ceilalti care l-au vazut au ramas incremeniti. Dar el ii privea si zambea ca si cum le-ar fi spus: „Ce lucru ciudat ati vazut?”. Noi insa avem cunostinte,l stim cand se praznuieste sfantul cutare, cum a marturisit cutare, cand s-a petrecut Inaltarea, unde s-a petrecut si cum, si cu toate acestea nici macar un pestisor mic nu putem dobandi intr-acest chip. Acestea sunt faptele neobisnuite ale vietii duhovnicesti, fapte pe care ratiunea intelectualilor, care sunt plini  de sine si nu de Duhul Sfant, nu le poate cuprinde, pentru ca au cunostinta lumeasca cea stearpa impreunata cu bola duhovniceasca lumeasca.


(Cu durere si dragoste pentru omul contemporan – parintele Paisie Aghioritul).

Niciun comentariu: