Festivalul Cascavelei
Toamna
este anotimpul in care se culeg roadele muncii unui an intreg. Acum camarile se
umplu de bunatati care de care mai apetisante, in beciuri apar butoaiele pline cu
must sau cu tuica galbena ca puful de pui.
De
toate acestea ne bucuram si noi, cei care locuim la bloc si nu avem un coltisor
de gradina. Cum ne bucuram? Mergand la festivalurile care au loc in aceasta
perioada.
Dupa
„Festivalul dulcetii” care a avut loc la Brebu la sfarsitul lunii august si
unde ne-am delectat cu dulceturi care de care mai parfumate si mai delicate, cu
prajituri de casa facute de gospodine harnice, a venit acum randul „Festivalului
Cascavelei” de la Valea Doftanei.
Este
unul dintre festivalurile dragi sufletului nostru, de la care nu lipsim, asa ca
duminica dupa-amiaza, am pornit spre Valea Doftanei. Soarele bland si adierea
delicata a vantului ne-au insotit tot timpul. Cand am ajuns acolo, multe masini
parcate de-o parte si de alta, de nu aveai unde sa arunci un acr. Spre
deosebire de alti ani, acum in toata zona se circula in sens unic (doar dus).
Neavand unde sa parcam am zis ca renuntam, asa ca am continuat sa mergem pe
varianta, pentru a iesi din nou in soseaua pricipala. Nu mi-a parut rau pentru
ca am vazut partea frumoasa a Vaii Doftanei, cu peisaje minunate, cu multe
fanete, raul care curgea molcom la baza soselei. Bineinteles ca si aici erau
masini parcate pe partea dreapta. La un moment dat am vazut un loc liber si
ne-am oprit. Deci, la festival am ajuns prin partea din spate.
Odata
ajunsi aici, am inceput sa ne plimbam printre tarabele pline cu bunatati: cascavea,
cas, branza de burduf, urda dulce si sarata, carnati si slaninuta; pastrav la
tepuse. Multi producatori, multe bunatati, care de care mai apetisante.
In
alta parte erau terasele cu gratare pe care sfaraiau imbietor mititei,
carnaciori, pastrama si vestitul bulz. La mese oamenii degustau aceste bunatati
si le udau cu must si bere rece. Toate in compania spectacolului care se derula
pe scena.
O
alta zona a fost aceea a mestesugarilor. Aici am admirat cojoace; bundite si
caciulite lucrate cu multa migala; cizme de piele care de care mai frumoase; imbracaminte
pentru vanatori si multe, multe alte lucruri frumoase.
Nici
nu-ti vine sa crezi cate lucruri minunate pot face doua maini dibace.
Si,
pentru ca sa nu plec de la Festival fara nici o amintire copiii mi-au luat o
covata de lemn pentru framantat painea, pentru ca imi doream tare, tare mult.
Abia
astept sa framant o painica.
Acum,
cu nostalgie in suflet, asteptam urmatorul Festival. Cred ca este Festivalul
vinului de la Valea Calugareasca.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu